Folosirea corecta a prezervativului

Care este modul corect de folosire a prezervativului?

• Sansele de a lua HIV sau alte boli cu transmitere sexuala scad simtitor daca respecti urmatoarele reguli simple: foloseste prezervativul de fiecare data cand faci sex, fie ca este anal, oral sau vaginal. Latex-ul este o bariera eficienta impotriva virsului. Prezervativele din materiale naturale s-au dovedit a nu fi la fel de sigure din cauza porilor care se afla in 
  membrana. De aceea folositi numai prezervative din latex.
• Aplicati prezervativul imediat ce penisul devine erect.
• Surplusul de aer din prezervativ poate duce la ruperea lui. De aceea strangeti capul inchis al prezervativului intre aratator si degetul mare inainte de a-l aplica.
• Atunci cand folositi un lubrifiant verificati eticheta pentru a va asigura ca are in compozitie apa. Evitati folosirea produselor pe baza de gel, de crema sau de uleiuri pentru bebelusi. Aceste produse pot duce la slabirea prezervativului si implicit si la ruperea lui.
• Daca simtiti ca in timpul actului sexual prezervativul se rupe opriti-va imediat si nu reluati actul sexual pana nu ati aplicat un nou prezervativ.
• Dupa ejaculare retrageti penisul cat acesta este inca erect si tineti de capatul prezervativului aflat la baza penisului pentru a evita alunecarea acestuia.
• Nu folositi un prezervativ decat o singura data.
• Nu utilizati un prezervativ care este sifonat sau care a fost tinut langa o sursa de caldura mai multa vreme. De asemenea evitati sa folositi prezerevativele pe care le-ati purtat mult timp in portofel
• Un prezervativ nu va este de nici un folos daca nu il aveti la indemana atunci cand aveti nevoie de el, deci purtati mereu cel putin unul la voi.

Utilizarea medicamentelor in sarcina

                                    

Daca unele medicamente sunt admise in timpul sarcinii, in cazul altora se cunosc efectele toxice pentru fat, iar pentru altele nu se cunosc inca efectele asupra fatului. De aceea este foarte important sa fim atenti la medicamentele care se administreaza pe parcursul sarcinii, mai ales in primul trimestru de sarcina, un moment foarte important al dezvoltarii fatului. Deosebit de critica este folosirea medicamentelor in primul trimestru al sarcinii – saptamanile 3 – 8. In aceasta perioada, in care se formeaza organele, pericolul pentru fat este foarte mare. Dar si ulterior pe parcursul sarcinii, anumite medicamente pot afecta negativ cresterea si functiile fiziologice ale fatului.

In timpul sarcinii este foarte important sa intelegeti ca orice medicament luati, el trece in sangele dvs si de aici, in sangele fatului. In cursul sarcinii, in organismul mamei metabolizarea hepatica a medicamentelor este mult redusa, iar procesul de distributie a medicamentelor este modificat datorita cresterii volumului sanguin cu pana la 50 %. In plus, medicamentele pot fi transformate de placenta bogata in enzime, fie de ficatul fatului, unde au loc numeroase oxidari. Un foarte mare numar de medicamente trec din organismul mamei in organismul fatului. Trecerea este favorizata de faptul ca placenta constituie o suprafata imensa de schimb.

Exista cazuri in care medicamentele sunt absolut necesare pentru buna dezvoltare a sarcinii si pentru sanatatea mamei. De exemplu, daca suferi de o infectie cu toxoplasma, atunci este nevoie sa urmezi un tratament cu antibiotice. In caz contrar, exista riscuri majore de a fi afectat creierul, ochii, inima sau alte organe ale fatului in dezvoltare. Frecvent in cursul sarcinii se pot diagnostica infectii urinare care trebuie tratate corect, conform antibiogramei, dar numai cu antibioticele permise in cursul sarcinii. Dintre acestea sint de amintit penicilina, ampicilina, oxacilina, cefalosporinele, eritromicina, nitrofurantoina. Pentru aceste boli efectele pozitive ale medicamentelor sint mai importante decit riscul potential pentru fat.

Daca aveti o afectiune preexistenta sarcinii (astm bronsic, diabet zaharat, hipertensiune arteriala) este foarte probabil ca aceasta sa necesite tratament si in timpul sarcinii si de aceea medicul va va evalua pentru a hotari daca puteti urma acelasi tratament sau va trebui sa-l inlocuiti cu un altul, mai sigur pentru dumneavoastra si copil. Un alt caz il reprezinta femeile bolnave de HIV. Acestora li se administreaza un tratament special prin care se poate preveni transmiterea infectiei cu HIV de la mama la copil.

Specialistii au realizat un clasament al medicamentelor in functie de gradul in care ele pot afecta fatul.

Categoria A cuprinde medicamente care au fost testate in timpul sarcinii si care s-au constatat ca sunt sigure:

• vitamine (B6,acid folic) insa in dozele recomandate de medic (vitamina A in exces a fost asociata cu malformatii fetale)

• medicamente antianemice (preparate de fier)

• medicamentele pentru glanda tiroida

Categoria B: medicamentele din aceasta grupa nu au fost complet testate pe om in timpul sarcinii, insa experimentele pe animale nu au relevat efecte nocive. Utilizarea lor este relativ sigura dar pot apare probleme necunoscute:

• paracetamolul

• insulina

• penicilinele

• cefalosporinele

• nistatinul in aplicare locala

• metoclopramidul

• ranitidina

• famotidina

• aspartam

• glucocorticoid(cortizon)

• ibuprofen inainte de al treilea trimestru. Femeile insarcinate nu trebuie sa ia ibuprofen in timpul ultimelor trei luni de sarcina.

Categoria C: Siguranta utilizarii nu este dovedita la oameni, unele medicamentele din aceasta grupa nu au fost testate nici pe oameni, nici pe animale sau studiile efectuate pe animale au demonstrat efect nociv pentru fat.

• ciprofloxacinul-asociere cu defecte scheletice, decolorarea danturii, spina bifida, malformatii ale membrelor

• norfloxacinul-aceleasi efecte ca si ciprofloxacinul

• codeine- se asociaza cu despicatura labio-palatina, anomalii cardiace, musculoscheletale, gastrointestinale

• omeprazolul- asocieri cu anencefalia pentru utilizarea in prima jumatate a sarcinii

• ketoconazolul

• fluconazol: asocieri cu malformatii ale membrelor, craniofaciale, omfalocel, surditate

• pseudoefedrina

• sumatriptan

• izoniazida

• dexametazona: se asociaza cu cresterea incidentei nasterilor premature si a greutatii mici la nastere

• acid nalidixic produce artropatie la animalele testate

• clorzoxazona

• digoxin

• furosemid

• gentamicina-ototoxic fetal

• hidrocortizon-asociere cu despicatura palatina, omfalocel si intirzierea cresterii pentru utlizare prelungita

Categoria D : studiile au demonstrat anomalii fetale, dar beneficiile tratamentului pot depasi riscul potential

• tetraciclina

• doxiciclina - efecte asupra oaselor si danturii fetale, asociere cu cataracta congenitala

• kanamicina

• diazepamul - posibila asociere cu despicaturile labio–palatine, spina bifida, defecte ale membrelor, malformatii: craniofaciale, renale, retard mental si psihomotor, bradicardie fetala, diminuare a miscarilor fetale, hipotermie neonatala

• fenobarbitalul- asociat cu microcefalie fetala, retard mental,sindromul Down si anomalii cardiovasculare

• aspirina- este riscanta in ultimul trimestru, cand chiar si o singura doza poate influenta cresterea fatului. Aspirina este anti-prostaglandina care intervine in mecanismul travaliului si poate prelungi atat sarcina cat si travaliul si poate provoca sangerare excesiva inainte si dupa expulzare. Pe de alta parte, doze mici sub supraveghere medicala pentru a trata boli imunologice ,ca lupusul,a opri travaliul prematur sau a preveni preeclampsia sau intarzierea cresterii fetale,nu par sa creeze probleme.

• penicilamina

• chinina a fost asociata si ea cu aparitia unor defecte din nastere (inclusiv surditatea permanenta) si cu nasterea unor feti morti, dar riscul pentru fat trebuie evaluat in raport cu pericolul malariei, care poate avea efecte fatale, mai ales in cursul sarcinii

• streptomicina - in cursul sarcinii provoaca surditatea copilului

• citostaticele pot determina pierderea sarcinii in primul trimestru sau alterari ale ADN-ului bebelusului, rezultand malformatii

• litiu poate produce nastere prematura, modificari ale ritmului cardiac fetal

Categoria X: cuprinde medicamente strict interzise pe perioada sarcinii

• thalidomida –determina: focomelie, tetrafocomelie, hemangiom al fetei

• xanax - produc malformatii cardiace si ale membrelor

• clomifen

• iod radioactiv

• isotretinoin- produce malformatii cardiace, cranio-faciale.

• hormonii estrogeni - produc feminizarea fatului masculin, malformatii uterine, malformatii ale tractului genitourinar la barbati

• steroizi androgeni si anabolizanti produc masculinizarea fatului feminin

Tabel. 1 Exemple de medicamente utilizate in diverse afectiuni

Afectiune	Medicamente permise in timpul sarcinii
Alergie	Difenhidramin hidroclorid
Raceala si gripa	Acetaminofen sau combinatie Acetaminofen cu Dextrometorfan si Pseudoefedrina Gargara cu lichide sau solutii usor saline Spray sau dropsuri saline Decongestionante nazale: Pseudoefedrin clorhidrat sau combinatie a cesteia cu Triprolidina Antitusive: combinatie Dextrometorfan si Guaifenesin, Metoxifenoxil, sirop pe baza de mentol si eucalipt. A nu se depasi dozele permise sau a se administra prea multe dintre aceste medicamente
Constipatie	Laxative pe baza de fibre si metilceluloza Psyllium Saruri de magneziu
Diaree	Se administreaza numai timp de 24 de ore, la femei peste 12 saptamani de sarcina: Subsalicilat de bismut Loperamid
Dezinfectante locale	Bacitracin, Neosporin
Cefalee	Acetaminofen
Durere de stomac (dispepsie gastrica)	Hidroxid de magneziu Hidroxid de aluminiu +/- Simeticona Carbonat de calciu Magaldrat asociat cu Simeticona Hidroxid de aluminiu+bicarbonat de sodiu+alginat de sodiu+acid alginic
Hemoroizi	Fenilefrin/Pramoxin/Hidrocortizon (crema) Ficat de rechin Extract de drojdie de bere Ulei mineral/Pramoxin/Oxid de zinc Extract din planta Hamamelis
Greata si varsaturi	Vitamina B6 100mg Fructoza/Dextroza/Acid fosforic (la pacientele nediabetice) Emetrex Banda compresiva antiemetica
Urticarie	Unguente pe baza de hidrocortizon Hidroclorid de difenhidramina Camfor/Pramoxin/Zinc
Infectie micotica	Miconazol Terconazol

De retinut!

Nici un medicament nu este sigur 100% pentru a fi administrat in timpul sarcinii!

 

                                                    Fibromul uterin  

Fibromul uterin este cea mai frecventa tumora benigna a uterului, aproximativ 20% dintre femei prezentand aceasta afectiune, afectiunea fiind totusi intalnita  mai  frecvent la femeile care au depasit varsta de 30 ani. Tumoara fibromatoasa nu apare la fetite si in premenopauza. Fibromul uterin este format din tesut miometrial (miometrul reprezinta tesutul din care este alcatuit in mod normal uterul) si tesut conjunctiv.

            Drept cauza de aparitie a fibromului uterin este incriminata hiperestrogenia locala. La ora actuala nu exista studii care sa demonstreze faptul ca o hiperestrogenie plasmatica se coreleaza cu o frecventa mai mare a fibromului uterin. S-a constatat insa ca la nivelul unei tumori fibromatoase exista mai multi receptori pentru estrogeni si mai putini receptori pentru progesteron, acest fapt determinand un dezechilibru intre acesti hormoni si hiperestrogenia locala. Factorul genetic este de asemenea incriminat in aparitia acestei afectiuni, la baza stand observatia ca femeile de rasa neagra dezvolta aceasta patologie mai frecvent.

            Cel mai frecvent fibromul uterin este intalnit la nivelul corpului uterin, iar la nivelul corpului uterin cea mai frecventa localizare este in grosimea peretelui uterin (intramural). O alta localizare in raport cu peretele uterin este cea subseroasa, in acest caz el poate avea un pedicul (in jurul caruia se poate rasuci producandu-se inschemie la nivelul fibromului), sau cu baza larga de implantare (sesil). Fibromul uterin mai poate fi submucos, caz in care bombeaza in cavitatea uterina.

            Semne si simptome ale fibromului uterin

• menoragia (sangerare abundenta la menstruatie) este cel mai frecvent si caracteristic semn clinic
• leucoreea
• pioreea ( poate sugera infectia unui fibrom uterin)
• durerea  este un simptom inconstant, necaracteristic care se poate manifesta ca o tensiune pelvina sau poate fi a durere de intensitate mai mare asociata cu una din complicatiile fibromului uterin
• cresterea de volum a abdomenului in cazul unor fibroame uterine mari

      Examenul clinic

·      palparea abdomenului nu ne aduce informatii decat in cazul unui fibrom voluminos

·      examenul cu valve poate pune in evidenta scurgeri anormale

·      tuseul vaginal ne poate da informatii despre forma si marimea unui uter fibromatos in functie de localizarea fibromului

      Examinari paraclinice

·         ecografia este o metoda indispensabila in evaluarea unei paciente cu fibrom uterin, ecografia endovaginala fiind superioara ecografiei abdominale

·         histeroscopia

·         histerosalpingografia (si-a pierdut din importanta in evaluarea fibroamelor uterine)

·         RMN (nu se efectueaza de rutina)

Conduita terapeutica

      Avand in vedere ca fibromul uterin este o tumora benigna (riscul de malignizare este neglijabil), multe dintre ele fiind descoperite cu ocazia unor investigatii efectuate de rutina sau pentru alte patologii, majoritatea autorilor recomanda ca aceste tumori sa fie lasate pe loc (atata timp cat nu au nici un rasunet clinic iar dimensiunile nu sunt mai mari de 7 cm). Drept argumente pentru aceasta conduita as aminti faptul ca odata cu intrarea in menopauza multe fibroame regreseaza (fiind tumori

hormonodependente), iar dupa o interventie chirurgicala care are ca scop indepartarea unui fibrom ,conform mai multor studii efectuate , riscul de reaparitie a tumorii este de aproximativ 20 % in 5 ani.

      Cei care sustin o conduita activa in momentul in care este diagnosticat au ca argumente urmatoarele complicatii:

·         avortul spontan (datorita unei calitati necorespunzatoare a mucoasei uterine)

·         posibilele riscuri care pot aparea in cursul travaliului (distocii de dinamica uterina)

·         poate creste riscul de aparitie a placentei praevia

Complicatiile acute ale fibromului uterin:

·         torsiunea (in cazul fibroamelor subseroase cu pedicul) este insotita de dureri abdominale ,greata si varsaturi

·         hemoragia uterina

·         necrobioza aseptica ( se produce in cadrul hipovascularizatiei intratumorale)

·         necrobioza septica

Complicatiile cronice sunt anemia in contextul unei hemoragii (menoragie) cronice, compresia organelor invecinate (vezica urinara, rect, vase de sange). Mai sunt mentionate si alte complicatii cornice, precum calcificarea, degenerescenta chistica, lichefierea mixoida si degenerescenta sarcomatoasa ( o complicatie extrem de rara).

Conduita terapeutica activa:

Tratament chirugical (in functie de localizare, numar de noduli fibromatosi, dimensiuni, varsta  pacientei si dorinta acesteia).

·         histerectomia (indepartarea uterului in totalitate)

·         miomectomia (indepartarea nodulului fibromatos)

·         miometrectomia (indepartarea nodulului fibromatos cu deschiderea cavitatii uterine si indepartarea unei parti din mucoasa uterina)

Aceste tehnici chirugicale pot fi realizate prin abord laparoscopic sau prin laparotomie (clasic) in functie de particularitatea cazului , de indicatii si contraindicatii.

Tratamentul minim invaziv este reprezentat de embolizare .

Tratament medicamentos:

·         Gestrinona

·         Mifespristona

Tratamentul medicamentos este util pentru reducerea volumului tumoral in vederea realizarii interventiei chirurgicale, insa singur nu va fi suficient pentru rezolvarea fibromului uterin .

                                Diagnosticul sarcinii

Diagnosticul de sarcina reprezinta o responsabilitate mare din partea medicului datorita implicatiilor legale, sociale si emotionale pe care o sarcina le poate avea intr-un cuplu.

Este un diagnostic complex care porneste de la date subiective (motivele pentru care femeia se prezinta la medic) si care este completat de un examen clinic (examen cu valve si tuseu vaginal) si paraclinic (test de sarcina, examan ecografic). Diagnosticul de sarcina difera in functie de trimestrul in care gravida se adreseaza medicului

Diagnosticul de sarcina in trimestrul I (primele 12 saptamani)

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe un diagnostic clinic si unul paraclinic:

Diagnosticul clinic

Semne de presupunere-amenoree (lipsa menstruatiei)

                                    -tulburari digestive (greturi, varsaturi, constipatie, meteorism)

                        -modificari psiho-afective (oboseala, somnolenta, irascibilitate)

                                    -tulburari urinare- urinare frecventa

                                    -modificari ale sanilor-senzatie de tensiune mamara

Semne de probabilitate- reprezinta modificari obiective la nivelul sferei genitale pe care medicul le identifica. Cele mai importante modificari sunt la nivelul uterului si sunt reprezentate de cresterea in volum a uterului, modificari de consistenta (uterul devine mai moale, pastos) si de forma (uterul devine globulos). Deasemena colul devine mai catifelat si are consistenta redusa. Modificari de sarcina pot fi observate si la nivelul mucoasei vaginale, aceasta fiind mai violacee in timpul sarcinii.

Diagnosticul paraclinic – este singurul care certifica sarcina in primul trimestru si se bazeaza pe doua teste:

• examen ecografic

                  -transabdominal identifica sacul gestational intrauterin la 6-7 saptamani de amenoree, embrionul si activitatea cardiaca la 8 saptamani iar la 9 saptamani se pot decela structurile osoase ale craniului.

                         -transvaginal permite detectarea sarcinii mai devreme in jur de 5 saptamani de amenoree iar activitatea cardiaca in jur de 7-8 saptamani.

• testarea beta-hCG (testul de sarcina)

                    - identificat din urina sau din sangele femeii permite un diagnostic precoce de sarcina chiar la 10-12 zile dupa conceptie (beta-hCG> 50mIU/mL).

                          - pot sa dea  rezultate fals-pozitive (test pozitiv dar sarcina absenta) in caz de utilizare a unor medicamente sau in prezenta unor boli locale sau sistemice(infectii urinare, hematurie-sange in urina, lupus eritematos sistemic )

Diagnosticul de sarcina in trimestru II (14-27 saptamani)

Diagnosticul clinic se bazeaza pe elemente certe de sarcina care pun in evidenta prezenta fatului.

• Palparea fatului- este posibila din saptamana a 16-a; din saptamana a 24-a se pot palpa partile fetale mari(capul, membrele).
• Ascultarea batailor cardiace fetale- cu ajutorul stetoscopului obstetrical face diagnosticul de sarcina incepand cu saptamana a 20-a.
• Perceperea miscarilor fetale- medical poate percepe miscarile dupa 24 saptamani de amenoree.

Medicul trebuie sa observe daca exista unele discordante intre marimea uterului si varsta anamnestica a sarcinii: un uter prea mare poate releva o sarcina gemelara, un fibrom uterin asociat sau polihidramnios(lichid amniotic excesiv), in timp ce un uter prea mic poate releva o sarcina oprita in evolutie, oligoamnios (lichid amniotic prea putin).

     

                  Diagnosticul sarcinii in trimestul III (28-40 saptamani)

Este un examen de mare responsabilitate deoarece de cele mai multe ori este facut cand gravida vine sa nasca. Are ca obiective stabilirea situatiei obstetricale ( obtinerea unor date exacte despre fat si mama) precum si stabilirea unui prognostic de nastere.

Cuprinde:

Anamneza: este foarte importanta si ofera date uneori esentiale pentru o conduita ulterioara; se obtin date despre pacienta precum date personale, conditiile socio-economoce in care traieste pacienta, obiceiuri nesanatoase, antecedente heredo-colaterale( boli in familie), antecedente obstetricale (sarcini anterioare, avorturi, tratamente pentru sterilitate).

Istoricul sarcinii acuale: ne intereseaza data ultimei menstruatii, data perceperii primelor miscari fetale, evolutia sarcinii, eventuale controale medicale.

Examenul clinic general: se acorda atentie inaltimii (pacientele sub 160 cm pot avea  bazin obstetrical la limita), castigului ponderal in timpul sarcinii (normal gravida castiga intre 12-15 kg); se face un examen amanuntit pe aparate si sisteme pentru decelarea unor patologiii concomitente. De mare importanta este stabilirea tensiunii arteriale a gravidei.

Examenul obstetrical: este absolut esential si pune in evidenta modificarile de sarcina ale gravidei (modificari la nivelul fetei, sanilor, abdomenului, membrelor inferioare), stabileste situatia fatului in uter ( asezare, prezentatie, pozitie);

Examenul cu valve: pune in evidenta prezenta unor scurgeri fiziologice sau ca expresia a unor infectii, sange sau lichid amniotic, prezenta unei exocervicite sau a unui cancer cervical nemanifest clinic.

Tuseul vaginal: ne da informatii cu privire la starea colului (dilatare, grad de ramolire), natura prezentatiei (fatul este cu capul sau cu pelvisul la stramtoarea superioara a bazinului),deasemenea  este util in aprecierea compatibilitatii prezentatie-bazin osos

Prognosticul de nastere va lua in calcul fiecare dintre elementele diagnosticului. Astfel un prognostic favorabil este de asteptat la o primipara  tanara( prima nastere) la termen, cu un fat viu, in prezentatie craniana, fara semne de disproportie feto-pelvina si fara alte patologii associate.

.