Diagnosticul sarcinii
Diagnosticul de sarcina reprezinta
o responsabilitate mare din partea medicului datorita implicatiilor legale,
sociale si emotionale pe care o sarcina le poate avea intr-un cuplu.
Este un diagnostic complex care
porneste de la date subiective
(motivele pentru care femeia se prezinta la medic) si care este completat de un
examen clinic (examen cu valve si
tuseu vaginal) si paraclinic (test
de sarcina, examan ecografic). Diagnosticul de sarcina difera in functie de
trimestrul in care gravida se adreseaza medicului
Diagnosticul de sarcina in trimestrul I (primele 12 saptamani)
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe un diagnostic clinic si unul paraclinic:
Diagnosticul clinic
Semne de presupunere-amenoree
(lipsa menstruatiei)
-tulburari
digestive (greturi, varsaturi, constipatie, meteorism)
-modificari
psiho-afective (oboseala, somnolenta, irascibilitate)
-tulburari
urinare- urinare frecventa
-modificari
ale sanilor-senzatie de tensiune mamara
Semne de probabilitate-
reprezinta modificari obiective la nivelul sferei genitale pe care medicul le
identifica. Cele mai importante modificari sunt la nivelul uterului si sunt
reprezentate de cresterea in volum a
uterului, modificari de consistenta
(uterul devine mai moale, pastos) si de forma
(uterul devine globulos). Deasemena colul devine mai catifelat si are
consistenta redusa. Modificari de sarcina pot fi observate si la nivelul
mucoasei vaginale, aceasta fiind mai violacee in timpul sarcinii.
Diagnosticul
paraclinic – este singurul care certifica sarcina in primul trimestru si se
bazeaza pe doua teste:
- examen ecografic
-transabdominal identifica sacul
gestational intrauterin la 6-7 saptamani de amenoree, embrionul si activitatea
cardiaca la 8 saptamani iar la 9 saptamani se pot decela structurile osoase ale
craniului.
-transvaginal permite
detectarea sarcinii mai devreme in jur de 5 saptamani de amenoree iar
activitatea cardiaca in jur de 7-8 saptamani.
- testarea beta-hCG (testul de sarcina)
- identificat
din urina sau din sangele femeii permite un diagnostic precoce de sarcina chiar
la 10-12 zile dupa conceptie (beta-hCG> 50mIU/mL).
- pot sa dea rezultate fals-pozitive (test pozitiv dar
sarcina absenta) in caz de utilizare a unor medicamente sau in prezenta unor
boli locale sau sistemice(infectii urinare, hematurie-sange in urina, lupus
eritematos sistemic )
Diagnosticul de sarcina in trimestru II
(14-27 saptamani)
Diagnosticul clinic se bazeaza pe elemente certe de sarcina
care pun in evidenta prezenta fatului.
- Palparea fatului- este posibila din saptamana a 16-a; din saptamana a 24-a se pot palpa partile fetale mari(capul, membrele).
- Ascultarea batailor cardiace fetale- cu ajutorul stetoscopului obstetrical face diagnosticul de sarcina incepand cu saptamana a 20-a.
- Perceperea miscarilor fetale- medical poate percepe miscarile dupa 24 saptamani de amenoree.
Medicul trebuie sa observe daca
exista unele discordante intre marimea uterului si varsta anamnestica a
sarcinii: un uter prea mare poate
releva o sarcina gemelara, un fibrom uterin asociat sau polihidramnios(lichid
amniotic excesiv), in timp ce un uter
prea mic poate releva o sarcina oprita in evolutie, oligoamnios (lichid amniotic
prea putin).
Diagnosticul sarcinii in trimestul III
(28-40 saptamani)
Este un examen de mare
responsabilitate deoarece de cele mai multe ori este facut cand gravida vine sa
nasca. Are ca obiective stabilirea situatiei obstetricale ( obtinerea unor date
exacte despre fat si mama) precum si stabilirea unui prognostic de nastere.
Cuprinde:
Anamneza: este foarte importanta si ofera date uneori esentiale
pentru o conduita ulterioara; se obtin date despre pacienta precum date
personale, conditiile socio-economoce in care traieste pacienta, obiceiuri
nesanatoase, antecedente heredo-colaterale( boli in familie), antecedente
obstetricale (sarcini anterioare, avorturi, tratamente pentru sterilitate).
Istoricul sarcinii acuale: ne intereseaza data ultimei menstruatii,
data perceperii primelor miscari fetale, evolutia sarcinii, eventuale controale
medicale.
Examenul clinic general: se acorda atentie inaltimii (pacientele
sub 160 cm pot avea bazin obstetrical la
limita), castigului ponderal in timpul sarcinii (normal gravida castiga intre
12-15 kg); se face un examen amanuntit pe aparate si sisteme pentru decelarea
unor patologiii concomitente. De mare importanta este stabilirea tensiunii
arteriale a gravidei.
Examenul obstetrical: este absolut
esential si pune in evidenta modificarile de sarcina ale gravidei (modificari
la nivelul fetei, sanilor, abdomenului, membrelor inferioare), stabileste
situatia fatului in uter ( asezare, prezentatie, pozitie);
Examenul cu valve: pune in evidenta prezenta unor scurgeri
fiziologice sau ca expresia a unor infectii, sange sau lichid amniotic,
prezenta unei exocervicite sau a unui cancer cervical nemanifest clinic.
Tuseul vaginal: ne da informatii cu privire la starea colului
(dilatare, grad de ramolire), natura prezentatiei (fatul este cu capul sau cu
pelvisul la stramtoarea superioara a bazinului),deasemenea este util in aprecierea compatibilitatii
prezentatie-bazin osos
Prognosticul de nastere va lua in
calcul fiecare dintre elementele diagnosticului. Astfel un prognostic favorabil
este de asteptat la o primipara tanara(
prima nastere) la termen, cu un fat viu, in prezentatie craniana, fara semne de
disproportie feto-pelvina si fara alte patologii associate.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu