Utilizarea medicamentelor in sarcina

                                    

Daca unele medicamente sunt admise in timpul sarcinii, in cazul altora se cunosc efectele toxice pentru fat, iar pentru altele nu se cunosc inca efectele asupra fatului. De aceea este foarte important sa fim atenti la medicamentele care se administreaza pe parcursul sarcinii, mai ales in primul trimestru de sarcina, un moment foarte important al dezvoltarii fatului. Deosebit de critica este folosirea medicamentelor in primul trimestru al sarcinii – saptamanile 3 – 8. In aceasta perioada, in care se formeaza organele, pericolul pentru fat este foarte mare. Dar si ulterior pe parcursul sarcinii, anumite medicamente pot afecta negativ cresterea si functiile fiziologice ale fatului.

In timpul sarcinii este foarte important sa intelegeti ca orice medicament luati, el trece in sangele dvs si de aici, in sangele fatului. In cursul sarcinii, in organismul mamei metabolizarea hepatica a medicamentelor este mult redusa, iar procesul de distributie a medicamentelor este modificat datorita cresterii volumului sanguin cu pana la 50 %. In plus, medicamentele pot fi transformate de placenta bogata in enzime, fie de ficatul fatului, unde au loc numeroase oxidari. Un foarte mare numar de medicamente trec din organismul mamei in organismul fatului. Trecerea este favorizata de faptul ca placenta constituie o suprafata imensa de schimb.

Exista cazuri in care medicamentele sunt absolut necesare pentru buna dezvoltare a sarcinii si pentru sanatatea mamei. De exemplu, daca suferi de o infectie cu toxoplasma, atunci este nevoie sa urmezi un tratament cu antibiotice. In caz contrar, exista riscuri majore de a fi afectat creierul, ochii, inima sau alte organe ale fatului in dezvoltare. Frecvent in cursul sarcinii se pot diagnostica infectii urinare care trebuie tratate corect, conform antibiogramei, dar numai cu antibioticele permise in cursul sarcinii. Dintre acestea sint de amintit penicilina, ampicilina, oxacilina, cefalosporinele, eritromicina, nitrofurantoina. Pentru aceste boli efectele pozitive ale medicamentelor sint mai importante decit riscul potential pentru fat.

Daca aveti o afectiune preexistenta sarcinii (astm bronsic, diabet zaharat, hipertensiune arteriala) este foarte probabil ca aceasta sa necesite tratament si in timpul sarcinii si de aceea medicul va va evalua pentru a hotari daca puteti urma acelasi tratament sau va trebui sa-l inlocuiti cu un altul, mai sigur pentru dumneavoastra si copil. Un alt caz il reprezinta femeile bolnave de HIV. Acestora li se administreaza un tratament special prin care se poate preveni transmiterea infectiei cu HIV de la mama la copil.

Specialistii au realizat un clasament al medicamentelor in functie de gradul in care ele pot afecta fatul.

Categoria A cuprinde medicamente care au fost testate in timpul sarcinii si care s-au constatat ca sunt sigure:

• vitamine (B6,acid folic) insa in dozele recomandate de medic (vitamina A in exces a fost asociata cu malformatii fetale)

• medicamente antianemice (preparate de fier)

• medicamentele pentru glanda tiroida

Categoria B: medicamentele din aceasta grupa nu au fost complet testate pe om in timpul sarcinii, insa experimentele pe animale nu au relevat efecte nocive. Utilizarea lor este relativ sigura dar pot apare probleme necunoscute:

• paracetamolul

• insulina

• penicilinele

• cefalosporinele

• nistatinul in aplicare locala

• metoclopramidul

• ranitidina

• famotidina

• aspartam

• glucocorticoid(cortizon)

• ibuprofen inainte de al treilea trimestru. Femeile insarcinate nu trebuie sa ia ibuprofen in timpul ultimelor trei luni de sarcina.

Categoria C: Siguranta utilizarii nu este dovedita la oameni, unele medicamentele din aceasta grupa nu au fost testate nici pe oameni, nici pe animale sau studiile efectuate pe animale au demonstrat efect nociv pentru fat.

• ciprofloxacinul-asociere cu defecte scheletice, decolorarea danturii, spina bifida, malformatii ale membrelor

• norfloxacinul-aceleasi efecte ca si ciprofloxacinul

• codeine- se asociaza cu despicatura labio-palatina, anomalii cardiace, musculoscheletale, gastrointestinale

• omeprazolul- asocieri cu anencefalia pentru utilizarea in prima jumatate a sarcinii

• ketoconazolul

• fluconazol: asocieri cu malformatii ale membrelor, craniofaciale, omfalocel, surditate

• pseudoefedrina

• sumatriptan

• izoniazida

• dexametazona: se asociaza cu cresterea incidentei nasterilor premature si a greutatii mici la nastere

• acid nalidixic produce artropatie la animalele testate

• clorzoxazona

• digoxin

• furosemid

• gentamicina-ototoxic fetal

• hidrocortizon-asociere cu despicatura palatina, omfalocel si intirzierea cresterii pentru utlizare prelungita

Categoria D : studiile au demonstrat anomalii fetale, dar beneficiile tratamentului pot depasi riscul potential

• tetraciclina

• doxiciclina - efecte asupra oaselor si danturii fetale, asociere cu cataracta congenitala

• kanamicina

• diazepamul - posibila asociere cu despicaturile labio–palatine, spina bifida, defecte ale membrelor, malformatii: craniofaciale, renale, retard mental si psihomotor, bradicardie fetala, diminuare a miscarilor fetale, hipotermie neonatala

• fenobarbitalul- asociat cu microcefalie fetala, retard mental,sindromul Down si anomalii cardiovasculare

• aspirina- este riscanta in ultimul trimestru, cand chiar si o singura doza poate influenta cresterea fatului. Aspirina este anti-prostaglandina care intervine in mecanismul travaliului si poate prelungi atat sarcina cat si travaliul si poate provoca sangerare excesiva inainte si dupa expulzare. Pe de alta parte, doze mici sub supraveghere medicala pentru a trata boli imunologice ,ca lupusul,a opri travaliul prematur sau a preveni preeclampsia sau intarzierea cresterii fetale,nu par sa creeze probleme.

• penicilamina

• chinina a fost asociata si ea cu aparitia unor defecte din nastere (inclusiv surditatea permanenta) si cu nasterea unor feti morti, dar riscul pentru fat trebuie evaluat in raport cu pericolul malariei, care poate avea efecte fatale, mai ales in cursul sarcinii

• streptomicina - in cursul sarcinii provoaca surditatea copilului

• citostaticele pot determina pierderea sarcinii in primul trimestru sau alterari ale ADN-ului bebelusului, rezultand malformatii

• litiu poate produce nastere prematura, modificari ale ritmului cardiac fetal

Categoria X: cuprinde medicamente strict interzise pe perioada sarcinii

• thalidomida –determina: focomelie, tetrafocomelie, hemangiom al fetei

• xanax - produc malformatii cardiace si ale membrelor

• clomifen

• iod radioactiv

• isotretinoin- produce malformatii cardiace, cranio-faciale.

• hormonii estrogeni - produc feminizarea fatului masculin, malformatii uterine, malformatii ale tractului genitourinar la barbati

• steroizi androgeni si anabolizanti produc masculinizarea fatului feminin

Tabel. 1 Exemple de medicamente utilizate in diverse afectiuni

Afectiune	Medicamente permise in timpul sarcinii
Alergie	Difenhidramin hidroclorid
Raceala si gripa	Acetaminofen sau combinatie Acetaminofen cu Dextrometorfan si Pseudoefedrina Gargara cu lichide sau solutii usor saline Spray sau dropsuri saline Decongestionante nazale: Pseudoefedrin clorhidrat sau combinatie a cesteia cu Triprolidina Antitusive: combinatie Dextrometorfan si Guaifenesin, Metoxifenoxil, sirop pe baza de mentol si eucalipt. A nu se depasi dozele permise sau a se administra prea multe dintre aceste medicamente
Constipatie	Laxative pe baza de fibre si metilceluloza Psyllium Saruri de magneziu
Diaree	Se administreaza numai timp de 24 de ore, la femei peste 12 saptamani de sarcina: Subsalicilat de bismut Loperamid
Dezinfectante locale	Bacitracin, Neosporin
Cefalee	Acetaminofen
Durere de stomac (dispepsie gastrica)	Hidroxid de magneziu Hidroxid de aluminiu +/- Simeticona Carbonat de calciu Magaldrat asociat cu Simeticona Hidroxid de aluminiu+bicarbonat de sodiu+alginat de sodiu+acid alginic
Hemoroizi	Fenilefrin/Pramoxin/Hidrocortizon (crema) Ficat de rechin Extract de drojdie de bere Ulei mineral/Pramoxin/Oxid de zinc Extract din planta Hamamelis
Greata si varsaturi	Vitamina B6 100mg Fructoza/Dextroza/Acid fosforic (la pacientele nediabetice) Emetrex Banda compresiva antiemetica
Urticarie	Unguente pe baza de hidrocortizon Hidroclorid de difenhidramina Camfor/Pramoxin/Zinc
Infectie micotica	Miconazol Terconazol

De retinut!

Nici un medicament nu este sigur 100% pentru a fi administrat in timpul sarcinii!

 

                                                    Fibromul uterin  

Fibromul uterin este cea mai frecventa tumora benigna a uterului, aproximativ 20% dintre femei prezentand aceasta afectiune, afectiunea fiind totusi intalnita  mai  frecvent la femeile care au depasit varsta de 30 ani. Tumoara fibromatoasa nu apare la fetite si in premenopauza. Fibromul uterin este format din tesut miometrial (miometrul reprezinta tesutul din care este alcatuit in mod normal uterul) si tesut conjunctiv.

            Drept cauza de aparitie a fibromului uterin este incriminata hiperestrogenia locala. La ora actuala nu exista studii care sa demonstreze faptul ca o hiperestrogenie plasmatica se coreleaza cu o frecventa mai mare a fibromului uterin. S-a constatat insa ca la nivelul unei tumori fibromatoase exista mai multi receptori pentru estrogeni si mai putini receptori pentru progesteron, acest fapt determinand un dezechilibru intre acesti hormoni si hiperestrogenia locala. Factorul genetic este de asemenea incriminat in aparitia acestei afectiuni, la baza stand observatia ca femeile de rasa neagra dezvolta aceasta patologie mai frecvent.

            Cel mai frecvent fibromul uterin este intalnit la nivelul corpului uterin, iar la nivelul corpului uterin cea mai frecventa localizare este in grosimea peretelui uterin (intramural). O alta localizare in raport cu peretele uterin este cea subseroasa, in acest caz el poate avea un pedicul (in jurul caruia se poate rasuci producandu-se inschemie la nivelul fibromului), sau cu baza larga de implantare (sesil). Fibromul uterin mai poate fi submucos, caz in care bombeaza in cavitatea uterina.

            Semne si simptome ale fibromului uterin

• menoragia (sangerare abundenta la menstruatie) este cel mai frecvent si caracteristic semn clinic
• leucoreea
• pioreea ( poate sugera infectia unui fibrom uterin)
• durerea  este un simptom inconstant, necaracteristic care se poate manifesta ca o tensiune pelvina sau poate fi a durere de intensitate mai mare asociata cu una din complicatiile fibromului uterin
• cresterea de volum a abdomenului in cazul unor fibroame uterine mari

      Examenul clinic

·      palparea abdomenului nu ne aduce informatii decat in cazul unui fibrom voluminos

·      examenul cu valve poate pune in evidenta scurgeri anormale

·      tuseul vaginal ne poate da informatii despre forma si marimea unui uter fibromatos in functie de localizarea fibromului

      Examinari paraclinice

·         ecografia este o metoda indispensabila in evaluarea unei paciente cu fibrom uterin, ecografia endovaginala fiind superioara ecografiei abdominale

·         histeroscopia

·         histerosalpingografia (si-a pierdut din importanta in evaluarea fibroamelor uterine)

·         RMN (nu se efectueaza de rutina)

Conduita terapeutica

      Avand in vedere ca fibromul uterin este o tumora benigna (riscul de malignizare este neglijabil), multe dintre ele fiind descoperite cu ocazia unor investigatii efectuate de rutina sau pentru alte patologii, majoritatea autorilor recomanda ca aceste tumori sa fie lasate pe loc (atata timp cat nu au nici un rasunet clinic iar dimensiunile nu sunt mai mari de 7 cm). Drept argumente pentru aceasta conduita as aminti faptul ca odata cu intrarea in menopauza multe fibroame regreseaza (fiind tumori

hormonodependente), iar dupa o interventie chirurgicala care are ca scop indepartarea unui fibrom ,conform mai multor studii efectuate , riscul de reaparitie a tumorii este de aproximativ 20 % in 5 ani.

      Cei care sustin o conduita activa in momentul in care este diagnosticat au ca argumente urmatoarele complicatii:

·         avortul spontan (datorita unei calitati necorespunzatoare a mucoasei uterine)

·         posibilele riscuri care pot aparea in cursul travaliului (distocii de dinamica uterina)

·         poate creste riscul de aparitie a placentei praevia

Complicatiile acute ale fibromului uterin:

·         torsiunea (in cazul fibroamelor subseroase cu pedicul) este insotita de dureri abdominale ,greata si varsaturi

·         hemoragia uterina

·         necrobioza aseptica ( se produce in cadrul hipovascularizatiei intratumorale)

·         necrobioza septica

Complicatiile cronice sunt anemia in contextul unei hemoragii (menoragie) cronice, compresia organelor invecinate (vezica urinara, rect, vase de sange). Mai sunt mentionate si alte complicatii cornice, precum calcificarea, degenerescenta chistica, lichefierea mixoida si degenerescenta sarcomatoasa ( o complicatie extrem de rara).

Conduita terapeutica activa:

Tratament chirugical (in functie de localizare, numar de noduli fibromatosi, dimensiuni, varsta  pacientei si dorinta acesteia).

·         histerectomia (indepartarea uterului in totalitate)

·         miomectomia (indepartarea nodulului fibromatos)

·         miometrectomia (indepartarea nodulului fibromatos cu deschiderea cavitatii uterine si indepartarea unei parti din mucoasa uterina)

Aceste tehnici chirugicale pot fi realizate prin abord laparoscopic sau prin laparotomie (clasic) in functie de particularitatea cazului , de indicatii si contraindicatii.

Tratamentul minim invaziv este reprezentat de embolizare .

Tratament medicamentos:

·         Gestrinona

·         Mifespristona

Tratamentul medicamentos este util pentru reducerea volumului tumoral in vederea realizarii interventiei chirurgicale, insa singur nu va fi suficient pentru rezolvarea fibromului uterin .

                                Diagnosticul sarcinii

Diagnosticul de sarcina reprezinta o responsabilitate mare din partea medicului datorita implicatiilor legale, sociale si emotionale pe care o sarcina le poate avea intr-un cuplu.

Este un diagnostic complex care porneste de la date subiective (motivele pentru care femeia se prezinta la medic) si care este completat de un examen clinic (examen cu valve si tuseu vaginal) si paraclinic (test de sarcina, examan ecografic). Diagnosticul de sarcina difera in functie de trimestrul in care gravida se adreseaza medicului

Diagnosticul de sarcina in trimestrul I (primele 12 saptamani)

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe un diagnostic clinic si unul paraclinic:

Diagnosticul clinic

Semne de presupunere-amenoree (lipsa menstruatiei)

                                    -tulburari digestive (greturi, varsaturi, constipatie, meteorism)

                        -modificari psiho-afective (oboseala, somnolenta, irascibilitate)

                                    -tulburari urinare- urinare frecventa

                                    -modificari ale sanilor-senzatie de tensiune mamara

Semne de probabilitate- reprezinta modificari obiective la nivelul sferei genitale pe care medicul le identifica. Cele mai importante modificari sunt la nivelul uterului si sunt reprezentate de cresterea in volum a uterului, modificari de consistenta (uterul devine mai moale, pastos) si de forma (uterul devine globulos). Deasemena colul devine mai catifelat si are consistenta redusa. Modificari de sarcina pot fi observate si la nivelul mucoasei vaginale, aceasta fiind mai violacee in timpul sarcinii.

Diagnosticul paraclinic – este singurul care certifica sarcina in primul trimestru si se bazeaza pe doua teste:

• examen ecografic

                  -transabdominal identifica sacul gestational intrauterin la 6-7 saptamani de amenoree, embrionul si activitatea cardiaca la 8 saptamani iar la 9 saptamani se pot decela structurile osoase ale craniului.

                         -transvaginal permite detectarea sarcinii mai devreme in jur de 5 saptamani de amenoree iar activitatea cardiaca in jur de 7-8 saptamani.

• testarea beta-hCG (testul de sarcina)

                    - identificat din urina sau din sangele femeii permite un diagnostic precoce de sarcina chiar la 10-12 zile dupa conceptie (beta-hCG> 50mIU/mL).

                          - pot sa dea  rezultate fals-pozitive (test pozitiv dar sarcina absenta) in caz de utilizare a unor medicamente sau in prezenta unor boli locale sau sistemice(infectii urinare, hematurie-sange in urina, lupus eritematos sistemic )

Diagnosticul de sarcina in trimestru II (14-27 saptamani)

Diagnosticul clinic se bazeaza pe elemente certe de sarcina care pun in evidenta prezenta fatului.

• Palparea fatului- este posibila din saptamana a 16-a; din saptamana a 24-a se pot palpa partile fetale mari(capul, membrele).
• Ascultarea batailor cardiace fetale- cu ajutorul stetoscopului obstetrical face diagnosticul de sarcina incepand cu saptamana a 20-a.
• Perceperea miscarilor fetale- medical poate percepe miscarile dupa 24 saptamani de amenoree.

Medicul trebuie sa observe daca exista unele discordante intre marimea uterului si varsta anamnestica a sarcinii: un uter prea mare poate releva o sarcina gemelara, un fibrom uterin asociat sau polihidramnios(lichid amniotic excesiv), in timp ce un uter prea mic poate releva o sarcina oprita in evolutie, oligoamnios (lichid amniotic prea putin).

     

                  Diagnosticul sarcinii in trimestul III (28-40 saptamani)

Este un examen de mare responsabilitate deoarece de cele mai multe ori este facut cand gravida vine sa nasca. Are ca obiective stabilirea situatiei obstetricale ( obtinerea unor date exacte despre fat si mama) precum si stabilirea unui prognostic de nastere.

Cuprinde:

Anamneza: este foarte importanta si ofera date uneori esentiale pentru o conduita ulterioara; se obtin date despre pacienta precum date personale, conditiile socio-economoce in care traieste pacienta, obiceiuri nesanatoase, antecedente heredo-colaterale( boli in familie), antecedente obstetricale (sarcini anterioare, avorturi, tratamente pentru sterilitate).

Istoricul sarcinii acuale: ne intereseaza data ultimei menstruatii, data perceperii primelor miscari fetale, evolutia sarcinii, eventuale controale medicale.

Examenul clinic general: se acorda atentie inaltimii (pacientele sub 160 cm pot avea  bazin obstetrical la limita), castigului ponderal in timpul sarcinii (normal gravida castiga intre 12-15 kg); se face un examen amanuntit pe aparate si sisteme pentru decelarea unor patologiii concomitente. De mare importanta este stabilirea tensiunii arteriale a gravidei.

Examenul obstetrical: este absolut esential si pune in evidenta modificarile de sarcina ale gravidei (modificari la nivelul fetei, sanilor, abdomenului, membrelor inferioare), stabileste situatia fatului in uter ( asezare, prezentatie, pozitie);

Examenul cu valve: pune in evidenta prezenta unor scurgeri fiziologice sau ca expresia a unor infectii, sange sau lichid amniotic, prezenta unei exocervicite sau a unui cancer cervical nemanifest clinic.

Tuseul vaginal: ne da informatii cu privire la starea colului (dilatare, grad de ramolire), natura prezentatiei (fatul este cu capul sau cu pelvisul la stramtoarea superioara a bazinului),deasemenea  este util in aprecierea compatibilitatii prezentatie-bazin osos

Prognosticul de nastere va lua in calcul fiecare dintre elementele diagnosticului. Astfel un prognostic favorabil este de asteptat la o primipara  tanara( prima nastere) la termen, cu un fat viu, in prezentatie craniana, fara semne de disproportie feto-pelvina si fara alte patologii associate.

.

Examenul Babes Papanicolau pe intelesul tuturor

1. Ce este testul Papanicolau?

Testul Papanicolau este un test pentru depistarea modificărilor maligne şi premaligne ale colului uterin şi constă în:

- recoltarea celulelor cervicale (prin răzuirea uşoară a celulelor din colul uterin),

- întinderea şi fixarea lor pe o lamă de microscop (frotiu cervo-vaginal),

- citirea şi diagnosticarea la un laborator de anatomopatologie.

Colul uterin (cervix) este situat în partea inferioară a uterului, cu deschidere în vagin.

Recoltarea celulelor se face din două locuri:

 • recoltare endocervicală - din interiorul canalul cervical;

 • recoltare exocervicală - din exteriorul colului uterin, care se extinde lateral pana la peretele vaginal.

2. Ce informaţii oferă acest test?

Acest test este o modalitate de a examina celulele recoltate din colul uterin, pentru a obţine informaţii referitoare la:

 • modificări anormale ale celulelor (modificări premaligne sau maligne);

 • modificări nemaligne, cum ar fi infecţii şi inflamaţii.

 De ce trebuie  făcut testul?

Dacă femeile ar face periodic testul Papanicolau, cele mai multe tipuri de cancer de col uterin ar putea fi prevenite !

3. Toate femeile trebuie să facă testul?

Este important ca toate femeile să facă periodic testul, împreună cu examenul pelvin, acesta fiind parte integrantă din îngrijirea de rutină a sănătăţii lor.

Testul este recomandat pentru toate femeile începând de la vârsta de 18 ani sau pentru cele care au avut debutul activităţii sexuale mai devreme de această vârstă.

American College of Obstetricians and Gynecologists – ACOG - , recomandă primul test Papanicolau începând cu vârsta de 21 de ani.

Femeile care au ajuns la menopauză trebuie să facă regulat testul.

Femeile cu vârste de 65 ani sau mai mare nu vor mai avea nevoie să facă regulat testul dacă :

 • au avut consecutiv cel puţin 3 teste Papanicolau normale;

 • nu au avut rezultate anormale în ultimii 10 ani.

4. Cât de des ar trebui făcut acest test?

Este important să se facă regulat testul, împreună cu examenul pelvin, ca parte integranta din îngrijirea de rutină a sănătăţii.

• Primul test Papanicolau e bine să fie facut începând cu vârsta de 21 de ani sau la 3 ani de la începerea vieţii sexuale, dacă aceasta a avut loc mai devreme de vârsta de 21 de ani;

 • Pentru femeile cu vârste între 21 şi 30 de ani, ACOG recomandă testul o dată la 2 (doi) ani;

 • Pentru femeile cu vârste între 30 şi 64 de ani, recomandările ACOG sunt pentru efectuarea testului în fiecare an (anual);

 • Femeile peste 30 de ani, care au avut consecutiv cel puţin 3 teste anuale normale, pot face acest test la 3 ani;

5. Am histerectomie! Tot mai e nevoie să fac testul?

Aceasta depinde de tipul de histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului) pe care l-aţi avut şi de istoricul dv. de sănătate. Femeile care au avut o histerectomie trebuie să discute cu medicul lor dacă au nevoie de teste Papanicolau de rutină.

 De obicei, în timpul unei histerectomii, colul uterin este îndepărtat chirurgical împreună cu uterul. Aceasta se numeşte histerectomie totală.

Femeile care au avut o histerectomie totală pentru alte motive decât cancerul, nu vor avea nevoie de teste de rutină.

Femeile care au avut o histerectomie totală deoarece au fost depistate celule anormale sau din cauza unui cancer, ar trebui să fie testate anual pentru depistarea cancerului vaginal, până când vor avea 3 rezultate normale ale testului.

 Femeile care au avut numai o parte din uter eliminat (histerectomie parţială), dar încă mai au col uterin (cervix), vor avea nevoie de teste Papanicolau de rutină. Chiar şi femeile care au avut histerectomie ar trebui să discute cu medicii lor anual pentru examene pelvine.

6. Cum pot să reduc riscurile de a face cancer de col uterin?

În afară de efectuare regulată a testului, cel mai bun mod de a evita cancerul de col uterin este de a evita infectarea cu  human papilomavirus (HPV).

HPV este o cauză majoră a cancerului de col uterin. Infecţia cu HPV este, de asemenea, una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală (BTS).

În consecinţă, o femeie îşi măreşte riscul de a face cancer de col uterin în cazul în care:

 • îşi începe activitatea sexuală înainte de vârsta de 18 ani;

 • are mulţi parteneri de sex;

 • are parteneri de sex care, la rândul lor, au alţi parteneri de sex;

 • are sau a avut o boală cu transmitere sexuală (BTS).  

7. Ce este human papillomaviruses (HPV)?

Human Papilomavirus (HPV) este un grup format din peste 100 de virusuri diferite.

 • Aproximativ 40 de tipuri de HPV sunt răspândite în timpul sexului.

 • Unele tipuri de HPV pot cauza cancer de col uterin atunci când infecţia nu este tratată.

 • Infecţia cu HPV este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală (ITS).

 • Aproximativ 75% dintre persoanele active sexual vor fi infectate cu HPV cândva în viaţa lor.

 • Majoritatea femeilor cu infecţii cu HPV netratate nu faccancer de col uterin. (?)

 • Unele HPV determină apariţia verucilor genitale, dar aceste HPV nu cauzează cancer de col uterin.

 • Deoarece HPV cauzează rareori simptome, majoritatea oamenilor nu ştiu că au infecţie.

8. Cum ştiu dacă am human papillomaviruses (HPV)?

Majoritatea femeilor nu ştiu ca au HPV.

De obicei, HPV nu determină simptome (cum ar fi negii). Atunci când HPV nu dispare de la sine, se poate face o determinare a modificărilor celulelor colului uterin. Testul Papanicolau găseşte, de obicei, aceste schimbări.

9.  Am fost vaccinată împotriva HPV! Am în continuare nevoie să fac regulat testul Papanicolau? 

DA!

Testul continuă să fie esenţial pentru a detecta cancerul de col uterin şi modificările precanceroase, chiar şi la femeile care au fost vaccinate împotriva HPV!

Vaccinurile curente cu HPV nu protejează împotriva tuturor tipurilor de HPV care cauzează cancerul de col uterin.

Prin urmare, este important pentru femeile vaccinate să continue screeningul (teste pentru depistarea cancerului de col uterin), în acord cu recomandările pentru femeile care nu au fost vaccinate.

10. Cum mă pregătesc pentru testul Papanicolau?

Multe lucruri pot determina rezultatele eronate ale testului Papanicolau. De aceea, pentru o acurateţe cât mai mare a rezultatului, medicii recomandă ca, înainte cu 2 zile de a face testul, să se respecte următoarele:

 •NU faceţi sex

 •NU faceţi spălaturi vaginale!

 •NU utilizaţi tampoane vaginale

 •NU folosiţi creme vaginale, supozitoare, medicamente

 •NU folosiţi sprayuri vaginale, deodorant sau pulberi vaginale

11. Dacă sunt în perioada ciclului menstrual, pot să fac testul?

Nu. Este recomandat să vă programaţi pentru testul Papanicolau atunci când nu aveţi menstruaţie.

Cel mai bun moment pentru a face testul este între a 10-a şi a 20-a  zi după prima zi a ultimei menstruaţii.

12. Cum se face testul?

Medicul dumneavoastră vă poate face recoltarea pentru un test Papanicolau în timpul unui examen pelvin. Este un test simplu şi rapid.

 1.În timp ce vă aflaţi pe masa de examinare, medicul vă inserează în vagin un instrument numit speculum, pentru deschiderea vaginului şi facilitarea accesului către colul uterin.

 2.Medicul sau persoana calificată pentru recoltare va utiliza apoi o periuţa endocervicală şi o spatulă Ayre, special folosite pentru a recolta câteva celule din interiorul şi din jurul colului uterin.

 3.Celulele sunt plasate pe o lamelă de sticlă (frotiu cervico-vaginal) şi trimise la un laborator de anatomopatologie pentru examinare şi diagnosticul frotiului cervico-vaginal.

Este o investigaţie nedureroasă, însă, pentru unele femei, un test Papanicolau poate fi incomod, mai ales dacă se foloseşte instrumentar de metal (senzaţia de rece transmisă de instrumentarul de metal este profundă şi neconfortabilă) sau din cauza zgomotului produs de deschiderea trusei de metal şi speculul / valvele metalice.

Totuşi, acest stress/disconfort poate fi eliminat dacă se foloseşte un set/kit de recoltare de unică folosinţă, steril, ce conţine specul de unică folosinţă din plastic, lamă şi cutie transportoare, periuţă endocervicală şi spatulă de lemn Ayre.

Avantajele folosirii kitului de unică folosinţă steril?

• Fiind din plastic, speculul de unica folosinţă nu va transmite senzaţia de rece, cum transmite unul din metal.

 • Kitul de unică folosinţa steril, oferă 100% siguranţă împotriva posibilei transmiteri a unor infecţii intercurente! Şi veţi putea vedea cum medicul îl va desigila în faţa dv.

 • Un alt avantaj al folosirii kitului de recoltare de unică folosinţă steril este acurateţea probei – componentele kitului fiind sterile, nu există riscul contaminării probei cu impurităţi/bacterii de pe periuţele şi lamele nesterile folosite uneori în timpul recoltării! De aici rezultă acurateţea diagnosticului citologic cervico-vaginal!

13. După cât timp voi primi rezultatul?

De obicei este nevoie de trei săptămâni pentru a obţine rezultatele testului.

De cele mai multe ori, rezultatele testului sunt normale.

Dacă testul arată că ceva ar putea fi anormal, medicul dv. vă va programa pentru mai multe teste.

Există multe motive pentru rezultate anormale ale testului Papanicolau. Acesta, de obicei, nu înseamnă că aveţi cancer.

14. Ce înseamnă test "anormal"?

Este înfricoşător să auziţi că rezultatele testului sunt "anormale". Dar rezultatele anormale ale testului Papanicolau, de obicei, nu înseamnă că aveţi cancer. Cel mai adesea există o mică problema cu colul uterin.

Unele celule anormale se vor transforma în cancer. Dar, de cele mai multe ori, aceste celule nesănătoase vor dispărea de la sine. Prin tratarea acestor celule nesănătoase, aproape toate cazurile de cancer de col uterin pot fi prevenite. Dacă aveţi rezultate anormale, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre ceea ce înseamnă acestea.

15. Testul meu este anormal! Ce se întâmplă acum?

Există multe motive pentru rezultatele "anormale" ale testului Papanicolau. Dacă rezultatele testului Papanicolau sunt neclare sau prezintă o mică schimbare în celulele colului uterin, medicul dumneavoastră  va cere, probabil, repetarea testului Papanicolau.

În cazul în care testul relevă mai multe modificări serioase ale celulelor colului uterin, medicul va sugera mai multe teste. Rezultatele acestor teste vor ajuta medicul dumneavoastră să decidă cu privire la cel mai bun tratament. Acestea teste suplimentare includ:

 • Colposcopia: medicul foloseşte un instrument numit colposcop pentru a vedea în detaliu celulele vaginului şi ale colului uterin.

 • Chiuretaj endocervical: medicul ia o mostră de celule din canalul endocervical, cu un mic instrument în forma de lingură, numit chiuretă.

 • Biopsia: Medicul extrage un mic eşantion de ţesut de col uterin. Proba este trimisă la laborator pentru a fi studiată la microscop.

16. Rezultatul meu la test a fost un "fals pozitiv". Ce înseamnă acest lucru?

Testul Papanicolau nu este întotdeauna 100% acurat. Se poate întâmpla să apară rezultate fals pozitive şi fals negative. Acest lucru poate fi foarte supărător şi confuz. Un test Papanicolau “fals pozitiv” este atunci când unei femei i se spune că are celule anormale de col uterin, dar celulele sunt foarte normale. Dacă medicul vă va spune că rezultatele testului Papanicolau au fost un “fals pozitiv”, nu există nicio problemă. La investigaţiile ce vor fi făcute imediat, se va descoperi falsul pozitiv şi, în consecinţă, diagnosticul va fi infirmat.

Un test Papanicolau “fals negativ” este atunci când unei femei i se spune că celulele ei sunt normale!

Însă, în realitate, există o problemă cu celulele colului uterin care a fost ratată, nedescoperită (adică nediagnosticată). Rezultatul fals negativ întârzie descoperirea din timp a celulelor nesănătoase ale colului uterin şi tratamentul. De aceea, rezultatul fals negativ este mai dăunător şi mai periculos decât cel fals pozitiv. Femeia este liniştită ştiind că nu s-a descoperit nimic anormal la test, dar în realitate diagnosticul a fost greşit. Şi acest fals negativ împiedică începerea tratamentului.

Este foarte important laboratorul anatomopatologic şi cine pune diagnosticul citologic al frotiului cervico-vaginal.

Folosiţi doar laboratoare de ANATOMOPATOLOGIE acreditate, care au medici specialişti anatomopatologi!

17. Cum se raportează rezultatele testului Papanicolau?

Cel mai nou sistem de evaluare utilizează un set standard de termeni, denumit Sistemul Bethesda, pentru a raporta rezultatele testului Papanicolau. În cadrul sistemului Bethesda, probe care nu au anomalii celulare sunt raportate ca "Negativ pentru leziune intraepitelială sau malignă"(aici cuvântul leziune se referă la o zonă de ţesut anormal).

Unele teste Papanicolau pot raporta rezultate benigne (non-neoplazice), cum ar fi infecţii comune, inofensive sau inflamaţii.

Rezultatele testului Papanicolau, de asemenea, indică dacă proba (frotiul) a fost satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare pentru examinare.

Sistemul Bethesda consideră că anomaliile celulelor scuamoase (celulele subţiri, plate, care formează suprafaţa colului uterin) şi ale celulelor glandulare (celule producătoare de mucus, ce se găsesc în canalul endocervical) se vor raporta separat.

Anomalii ale celulelor glandulare sunt mult mai puţin frecvente decât anomalii ale celulelor scuamoase!

Probele cu anomalii celulare sunt împărţite în următoarele categorii, variind de la cea mai uşoară la cele mai severe:

 Anomalii ale celulelor scuamoase:

A. ASC - celule scuamoase atipice. Aceasta este cea mai frecventă constatare de celule anormale la testele Papanicolau. Sistemul Bethesda împarte această categorie în două grupe:

 • ASC-US (atypical squamous cells) - celule scuamoase atipice de semnificaţie nedeterminată. Celulele scuamoase nu apar complet normale, dar medicii nu sunt siguri despre ce fel de modificări celulare este vorba. Uneori, modificările sunt legate de infecţia cu HPV, dar ele pot fi, de asemenea, cauzate de alţi factori. Pentru femeile care au ASC-US, un eşantion de celule poate fi testat pentru depistarea tipurilor de HPV cu grad ridicat de risc. Dacă sunt prezente tipurile de HPV cu grad ridicat de risc, colposcopia va fi noua investigaţie care va fi efectuată de obicei. Pe de altă parte, dacă nu sunt prezente tipurile de HPV cu grad ridicat de risc, testul poate conferi asigurări că o condiţie precanceroasă sau cancerul nu este prezent.

 • ASC-H (atypical squamous cells, cannot exclude a high grade squamos intraepithelial lesion) - celule scuamoase atipice la care nu se poate exclude o leziune de grad inalt. Celulele nu apar normale, dar medicii nu sunt siguri despre ce fel de modificări celulare este vorba. Leziunile de tip ASC-H pot avea un risc mai mare de a fi precanceroase, comparativ cu leziunile de tip ASC-US.

B. LSIL (low-grade squamous intraepithelial lesion) - celule scuamoase  cu grad scăzut de leziuni intraepiteliale - adică există schimbări în forma şi dimensiunea celulelor. Intraepitelial - se referă la stratul de celule care formează suprafaţa colului uterin.

LSIL sunt considerate anomalii uşoare, cauzate de infecţia cu HPV. Celulele cu LSIL sunt denumite uneori celule cu displazie uşoară (displazie înseamnă celule anormale care nu sunt canceroase, dar au potenţialul de a deveni canceroase).

Ele pot fi, de asemenea, menţionate ca neoplazie intraepitelială cervicala - CIN-1: cervical intraepithelial neoplasia. (Neoplazia înseamnă o creştere anormală a celulelor,  iar numărul descrie cât de mult din grosimea mucoasei colului uterin conţine celule anormale. În cazul CIN-1 este vorba doar despre stratul superior).

C. HSIL (high-grade squamous intraepithelial lesion) - celule scuamoase intraepiteliale cu grad mare de leziune.

Grad mare înseamnă că există mai multe schimbări evidente în dimensiunea şi forma celulelor anormale (precanceroase) şi că aceste celule arată foarte diferit de celulele normale.

Anomaliile HSIL sunt mai severe şi au o probabilitate mai mare de a dezvolta cancer.

HSILs includ leziuni cu displazie moderată sau severă sau carcinom in situ. (În carcinom in  situ, celulele anormale sunt prezente numai pe suprafaţa colului uterin. Deşi nu sunt  canceroase, aceste celule anormale pot deveni canceroase şi se răspândesc în ţesutul sănătos din apropiere.)

Leziunile HSIL sunt denumite uneori ca CIN-2, CIN -3 sau CIN-2 / 3, care indică faptul că celulele anormale ocupă cele mai multe straturi ale mucoasei colului uterin.

D. Carcinomul cu celule scuamoase. Cancerul de col uterin este atunci când celulele scuamoase anormale de col uterin invadează adânc în cervix sau în alte ţesuturi sau organe. Într-o populaţie bine investigată prin teste de rutină, o constatare de cancer la un test Papanicolau este extrem de rară.

Anomalii ale celulelor glandulare:

A. AGC (atypical glandular cells ) - celule atipice glandulare. Celulele glandulare nu par normale, dar medicii nu sunt siguri despre ce fel de modificări celulare estre vorba.

B. AIS-endocervical adenocarcinom in situ. Celule precanceroase se găsesc în ţesutul glandular.

 C. Adenocarcinom. Aceste tipuri de cancer pot include nu numai cancerul endocervical, ci şi cancerul endometrial, extrauterin sau alte tipuri de cancer.