Ia-ti ginecologul la intrebari!

Fie ca e vorba despre o intrebare de rutina, examinarea unor simptome ce ti se par jenante sau a cere informatii despre bolile cu transmitere sexuala (BTS), surprinzator de multe femei nu fac pasul decisiv: de a discuta deschis cu ginecologul lor.

Iata cele zece intrebari pe care ar trebui sa i le pui fara retineri medicului tau:

1. De ce am dureri in timpul actului sexual?

Studiile arata ca cel putin 15% dintre femei au la un moment dat senzatii neplacute in timp ce fac dragoste.

Debby Herbenick, specialista americana in ginecologie, explica: "Adesea, pacientele cred ca aceste dureri sunt normale si ca ar trebui sa stranga din dinti si sa suporte. In majoritatea cazurilor, durerile din zona genitala pot fi tratate… insa doar daca ii spui despre ele medicului tau".

Exceptand momentul in care iti pierzi virginitatea sau cazul in care ai o anumita afinitate pentru BDSM (Bondage & discipline, sadism si masochism), durerea nu ar trebui sa faca parte din viata ta sexuala.

2. Care e cauza mancarimilor in zona intima?

Stiu, sa-i spui medicului tau ca te confrunti cu asemenea simptome te stanjeneste peste masura. Dar e mult mai putin grav decat sa faci presupuneri si sa iei un tratament nepotrivit, care ti-ar putea afecta flora vaginala. In general, femeile considera ca pruritul (mancarimile) in zona delicata indica prezenta candidei.

In realitate, ginecologul tau este primul care ar trebui sa afle despre acest simptom, deoarece poate avea legatura cu o boala cu transmitere sexuala, o infectie bacteriana, o alergie la sapunul cu care ti-ai spalat lenjeria sau chiar primul stadiu al cancerului vulvar.

3. Secretia vaginala si-a schimbat mirosul - inseamna ca am o boala cu transmitere sexuala?

Sunt multi factori care ar putea determina aceasta schimbare, de la o perioada extrem de stresanta pana la un dezechilibru temporar din organism.

In principiu, nu e grav, insa daca mirosul devine mai intens si e corelat cu alte simptome (secretie abundenta, mancarime, arsuri), e cazul sa-ti programezi un consult ginecologic.

Daca ai de-a face cu o bacterie sau o infectie, cu siguranta vei scapa de ea mai repede cu ajutor medical avizat.

4. Ce sa fac daca sufar de incontinenta urinara?

Incontinenta urinara afecteaza femei de toate varstele, desi este in general asociata cu inceputul menopauzei, mai ales pentru cele cu mai multe nasteri la activ.

E o problema medicala care duce jena pana la nivelul de izolare sociala, ceea ce o face cu atat mai greu de discutat cu un ginecolog.

Vestea buna este ca, daca te-ai hotarat sa faci acest pas, exista numeroase metode de tratament, de la regimuri alimentare speciale si exercitii Kegel pentru muschii ce controleaza vezica pana la biofeedback si interventii chirurgicale.

5. Imi banuiesc partenerul de viata de infidelitate / Am avut o aventura de-o noapte. Ar trebui sa-mi fac analizele?

Infidelitatea (fie a ta, fie a iubitului sau sotului tau) suna mai degraba a subiect de discutie cu un terapeut de cuplu decat cu ginecologul.

Adevarul e insa ca acesta ar trebui sa afle primul despre suspiciunile tale legate de boli cu transmitere sexuala. Cere un set complet de analize pentru depistarea BTS-urilor. Nu e vorba doar de a-ti linisti temerile, ci poate fi in joc chiar viata ta.

6. Am scurgeri de secretie calda - de ce?

Multe femei nici macar nu mai deschid subiectul in fata ginecologului lor: "dusurile" calde sunt considerate un simptom normal al inaintarii in varsta si al instalarii menopauzei.

Totusi, cand varsta ta nu e nici pe departe cea "vizata", scurgerile calde indica o problema in organism. Poate fi vorba de o afectiune a glandei tiroide (se confirma usor, in analizele de sange, tratandu-se apoi fara probleme) sau candidoza, o ciuperca destul de des intalnita.

7. Pielea din zona vaginului si-a schimbat culoarea si textura, e cazul sa-mi fac griji?

Intocmai ca mirosul, modificarile de culoare si textura din aceasta zona delicata te alerteaza ca se petrece ceva daunator in organismul tau.

Aceste simptome pot fi un prim indiciu al lichenului scleroatrofic (lichen sclerosus), o boala ce cauzeaza subtierea vulvei (si implicit decolorarea pielii ce o acopera). In timp, acest lucru duce la dureri insuportabile in timpul actului sexual, ruperea pielii vulvare si, in anumite cazuri, la tumori maligne.

Totusi, depistata din timp cu ajutorul ginecologului, problema poate fi tratata eficient.

8. Ce produse de igiena ar trebui sa folosesc si cu ce frecventa?

Piata produselor de ingrijire intima e suprasaturata de lotiuni-minune, creme si geluri de dus speciale ce-ti promit pastrarea Ph-ului natural si o protectie totala impotriva bacteriilor. Inainte de-a incerca pe pielea (si pe buzunarul tau!) game intregi de produse, cere sfatul ginecologului tau.

Mai ales daca ai pielea sensibila si ai suferit de afectiuni (fie ele si superficiale) ale zonei intime, trebuie sa ai grija maxima in alegerea produselor.

Daca vaginul tau are nevoie de o rutina speciala de ingrijire, in conformitate cu tratamentele pe care le urmezi, nu te sfii sa ceri si cele mai explicite detalii.

9. De ce am dureri in timpul menstruatiei?

Menstruatiile dureroase nu sunt ceva cu care trebuie sa te obisnuiesti! Chiar daca strabunicile noastre obisnuiau sa catalogheze perioada delicata drept una de "boala" si sa accepte suferintele lunare ca pe o pedeapsa a femeilor pentru pacatul Evei, medicina moderna (si, implicit, practicantii ei) sustin ca disconfortul menstrual nu trebuie sa-ti intre in rutina.

Durerile menstruale acute pot fi semnul unei boli numite endometrioza, care afecteaza cam 10-20% din populatia feminina de varsta reproductiva.

Netratata, afectiunea nu va face decat sa amplifice durerile de la an la an, putand duce in cele din urma si la infertilitate.

10. Cum imi pot examina singura sanii?

Presupunand ca mergi la un control ginecologic de rutina cel putin o data pe an (ideal ar fi la fiecare sase luni) si tinand cont de cresterea numarului de cazuri de cancer la san, nu ne putem abtine sa nu ne intrebam… daca aflam prea tarziu?

Desi s-au desfasurat campanii ample pentru a sublinia importanta autoexaminarii ca metoda de prevenire/descoperire timpurie a cancerului mamar, unii medici sunt inca rezervati in a-si invata pacientele sa-si palpeze sanii.

Anumiti ginecologi considera ca autoexaminarea creeaza o stare de anxietate permanenta si conduce la cererea de consultatii prea dese si deloc necesare.

Roaga-l pe medicul tau ginecolog sa iti arate procedura si repet-o de cate ori simti nevoia: e mai bine sa il "deranjezi" pentru fiecare nodul imaginar decat sa descoperi simptomele cu intarziere. 

Primul test genetic care poate prezice succesul fertilizarii in vitro (FIV)

Specialistii din SUA au dezvoltat primul test genetic din sange care poate prezice sansele ca o fertilizare in vitro (FIV) sa conduca la o sarcina reusita. Testul se bazeaza pe faptul ca exista diferite subtipuri ale genei  FMR1, cunoscuta si sub numele de gena X fragila, fiecare subtip al acestei gene fiind asociat cu sanse diferite de reusita a unei sarcini dupa procedeul FIV.

Aceasta este prima data cand o anumita gena este asociata direct cu prognosticul FIV. Cercetarile arata de asemeni ca anumite forme ale genei FMR1 sunt asociate cu insuficienta ovariana prematura, prin urmare testarea acestei gene ar putea prezice varsta la care incepe sa scada fertilitatea unei femei.

Tot acest studiu sustine si teoria ca autoimunitatea, adica imunitatea dezvoltata impotriva propriilor celule sau tesuturi, joaca un rol important in infertilitate – aspect controversat pana acum in randul specialistilor. Femeile cu gena FMR1 asociata cu autoimunitate si infertilitate au de asemeni o incidenta mai mare a sindromului de ovar polichistic, precizeaza studiul.

Costul unui test genetic FMR1 este relativ scazut in comparatie cu costul testelor pentru boli genetice. Testul genetic FMR1 nu este inca disponibil in clinicile de specialitate.

Orice test care are o anumita valoare predictiva pentru fertilitatea unei femei este binevenit pentru planificarea familiei. De exemplu, daca o femeie opteaza pentru cariera dar afla prin testul genetic FMR1 ca isi va pierde functia ovariana inainte de 35 ani, poate va opta sa isi stocheze ovulele intr-o banca de ovocite sau poate va opta pentru a avea copii mai devreme decat a planuit.

Sursa: ScienceDaily 

Testul Babes Papanicolau - depistarea precoce a cancerului de col uterin

Cancerul de col uterin este o formă de cancer cu o foarte mare agresivitate. Acesta este motiv pentru care în cazul acestui tip de afecţiune, depistarea trebuie să se facă precoce.

Testul Babeş-Papanicolau depistează precoce cancerul de col uterin, fapt ce ajută la diagnosticarea şi tratamentul  leziunilor colului uterin. Screening-ul este o analiză în masă a tuturor femeilor, atât a celor care acuză anumite simptome specificecancerului de col uterin cât şi a celor aparent sănătoase.

Testul Babeş-Papanicolau constă în adunarea celulelor de la nivelul colului uterin pentru a se vedea dacă acestea au sau nu modificări care pot să dea cancer. Testul Babeş-Papanicolau constă în prelevarea de celule, celule care sunt apoi aduse în laborator, colorate şi vizualizate la microscop. Prelevarea de celule de la nivelul colului uterin durează câteva minute, coloraţia celulelor durează o oră iar vizualizarea la microscop alte 10-20 de minute. Astfel, în două ore, orice femeie poate afla dacă este sănătoasă.

Testul Babeş-Papanicolau trebuie realizat mai frecvent după vârsta de 30 de ani, după această vârstă considerându-se că riscul decancer de col este mai mare. De aceea, analiza Babeş-Papanicolau trebuie făcută tuturor femeilor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani.

În multe dintre cazuri, în urma testului Babeş-Papanicolau se depistează prezenţa virusului HPV. Acest virus are subtipuri care determină întotdeauna apariţia cancerului şi alte subtipuri care nu duc la cancer. Acesta este motivul pentru care se fac teste de depistare exactă a subtipului pentru ca tratamentul să se facă ţintit. Virusul HPV se ia prin contact sexual, existând un risc crescut la persoanele care au multipli parteneri. Pentru evitarea contactării virusului HPV este indicat să se întreţină contacte sexuale protejate, să se efectueze periodic un test Babeş-Papanicolau şi să existe o bună igienă intimă.

Infertilitatea feminina

Infertilitatea reprezintă imposibilitatea unei femei, în cadrul unui cuplu, de a realiza o sarcină. Poate fi o situaţie tranzitorie, adică femeia nu poate rămâne însărcinată pe o perioadă limitată de timp, însă atunci când sarcina nu se poate realiza în mod permanent se poate vorbi de sterilitate. De altfel se poate vorbi de o infertilitate sau sterilitate masculină şi una feminină. 

Infertilitatea feminină – Cauze

 

În cazul infertilităţii feminine se poate vorbi de infertilitate de cauză ovariană, de infertilitate de cauză tubară şi de infertilitate legată de cauze mixte, ovariene şi tubară. “Infertilitatea tubară este destul de frecventă. Poate  că era mai frecventă în urmă cu mulţi ani când avorturile nu erau premise, când se făceau avorturi empirice, iar cele mai multe astfel de avorturi erau însoţite de infecţii ale trompelor. De altfel, consecinţa infecţiilor repetate era obstrucţia sau înfundarea trompelor. Infertilitatea de cauză tubară nu este rară astăzi, deşi avorturile sunt mult mai puţine, metodele de contracepţie răspândindu-se. Însă intervine o altă cauză a patologiei tubare. E vorba de infecţiile cu transmitere sexuală.  Patologia cu transmitere sexuală este într-o creştere foarte importantă şi secundar ei este şi patologia legată de infertilitate, respectiv patologia tubară obstructivă. În ceea ce priveşte patologia ovariană, aceasta deşi este destul de frecventă poate fi tratată medicamentos. De exemplu, sunt femei care au sindrom de ovare polichistice sau ovare polichistice depistate ecografic. Potrivit specialistului în obstetrică-ginecologie, ovarele polichistice se caracterizează printr-o structură anatomică particulară a ovarelor. Mai exact, acestea au o capsulă de înveliş mai groasă ce nu permite ruperea foliculului şi eliberarea ovulului în perioada ovulatorie. Din acest motiv femeile nu au menstruaţie perioade îndelungate sau au menstruaţie doar când unul dintre foliculi reuşeşte să ovuleze. P ede altă parte se poate vorbi şi de alte cauze.

Infertilitatea feminină – Cauze chirurgicale

 

La infertilitate se poate ajunge şi în urma unor intervenţii chirurgicale. De exemplu, sunt anumite afecţiuni ale organelor, cum ar fi apendicele, care generează peritonite, sau alte procese inflamatorii ale tubului digestiv, care impun intervenţii chirurgicale. Formarea de aderenţe în special în zona pelvină post-apendicită acută sau post-peritonită pentru apendicită acută evoluţia poate să ducă la aderenţe care să afecteze şi trompele şi să genereze în mod secundar o infertilitate. Există de asemenea o boală specifică femeii, care se numeşte endometrioză. Aceasta are o etiologie sau o cauză necunoscută şi se asociază cu o incidenţă destul de mare a infertilităţii. Endometrioza este o boală care se întâlneşte în populaţia generală cu o frecvenţă de aproximativ 15-20%. Mecanismul este necunoscut. Se bănuieşte că ar fi legat de menstruaţia retrogradă, adică de refluxul sângelui menstrual din uter în trompe şi în cavitatea abdominală. Celulele care sunt conţinute în sângele menstrual ajungând în cavitatea abdominală realizează un fel de cultură de celule în abdomen şi reproduce mucoasă uterină, care, la rândul ei, creşte şi sângerează exact ca şi mucoasa uterului. Dacă aproape 90% din femei au menstruaţie retrogradă numai 15-20% fac endometrioză, ceea ce îi face pe mulţi cercetători să considere că endometrioza este o boală imunologică, reacţiile de formare a endometriozei şi de formare a cicatricilor post-endometriotice fiind prezente la femeile cu un sistem imun hiperactiv. La altele, endometrioza este descoperită accidental cu ocazia unor intervenţii chirurgicale pentru alte afecţiuni sau uneori chiar postmortem cu ocazia unor examene anatomopatologice. Endometrioza este o cauză importantă de infertilitate şi mecanismul prin care ea produce infertilitatea poate fi multiplu. Unul este obstructiv, când realizează aderenţe şi în aceste aderenţe sunt prinse şi trompele care sunt înfundate, alteori endometrioza realizează o formă superficială la nivelul peritoneului. Nu realizează mecanisme obstructive la nivelul trompelor şi totuşi fertilitatea este sensibil scăzută faţă de femeile sănătoase. Cauza se pare că este imunologică şi afectează atât mişcarea normală a trompelor de captare a ovulului, cât şi procesul de captare a ovulului şi apoi migraţia în interiorul trompei.

Infertilitatea feminină – Factori de risc

 

Printre factorii de risc care contribuie la instalarea infertilităţii se numără infecţiile care se transmit foarte frecvent, fără ca acestea să aibă în mod special conotaţii de boli transmisibile sau sexuale, cum ar fi sifilisul sau gonoreea. Potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Peltecu, “se distinge o infecţie care poartă denumirea de infecţie clamidiană şi care se face cu un microb numit Clamidya Trahomatis. Este extrem de frecvent răspândită şi ceea ce realizează ea în mod particular este o distrucţie a epiteliului tubar, distrucţie care se realizează fără forme clinice zgomotoase, fără febră, fără durere. Realizează forme de infecţie silenţioase, greu de depistat prin manifestări clinice. În schimb, distrucţia epiteliului tubar este importantă şi aproape 30% din infecţiile obstructive ale trompei sunt produse de infecţiile clamidiene. Dacă au loc trei episoade de infecţie tubară riscul de a se produce o obstrucţie tubară este mare. Mai exact, riscul de obstrucţie tubară există de la trei episoade de infecţie netratate”.